Trei preoți în veșminte roșii merg pe lângă un lansator de rachete nucleare. Unul ține agheasmatarul, altul stropește cu apă sfințită camionul verde pe care stă, orizontal, o rachetă intercontinentală. Nu e o scenă rară și nu e o scăpare a cuiva: în Rusia, sfințirea armelor e o slujbă ca oricare alta, cu rânduială și cu preot desemnat.
Ce e interesant e că Biserica Ortodoxă Rusă însăși a ajuns, la un moment dat, să se jeneze de asta. În februarie 2020, Prezența Inter-Conciliară — organismul care pregătește deciziile Sinodului — a publicat un proiect de document în care scria negru pe alb că „binecuvântarea armelor militare nu se regăsește în tradiția Bisericii Ortodoxe și nu corespunde conținutului rânduielii”. Proiectul propunea interzicerea sfințirii armelor de distrugere în masă, adică exact a celor care nu pot ucide „țintit”. A fost pus în dezbatere până în vara lui 2020. Practica a continuat.
Omul din fruntea acestei biserici e patriarhul Kirill. El prezidează și Consiliul Mondial al Poporului Rus, forul care în martie 2024 a declarat oficial că războiul din Ucraina e „război sfânt”. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei l-a numit complice la crime de război și a condamnat, prin Rezoluția 2540, „abuzul de religie” al bisericii pe care o conduce.
Despre trecutul lui există un dosar care nu vine de la ucraineni și nici de la Bruxelles. În 2023, arhivele federale elvețiene au fost declasificate, iar ziariștii de la Sonntagszeitung și Le Matin Dimanche au găsit acolo fișa poliției federale: „monseniorul Kirill”, cum e numit în document, aparținea KGB-ului. Era la Geneva în anii ’70, oficial ca reprezentant al Patriarhiei Moscovei la Consiliul Mondial al Bisericilor, cu numele de cod „Mihailov”. Nici Kirill, nici Patriarhia nu au negat vreodată. Au refuzat să comenteze.
Cu toate astea, patriarhul nu e sancționat de Uniunea Europeană. A fost pe listă — în proiectul celui de-al 21-lea pachet de sancțiuni, adoptat la sfârșitul lui iulie. Nu mai e. Bulgaria a anunțat că nu votează pachetul dacă numele lui rămâne acolo, iar premierul Rumen Radev a spus-o public, în Parlament, invocând interesul național. Italia a avut și ea rezerve, pe principiul că liderii religioși n-ar trebui puși pe liste de sancțiuni. Pachetul a trecut. Kirill a fost scos din el, împreună cu Vagit Alekperov, fondatorul Lukoil — companie de care depinde o bună parte din combustibilul Bulgariei.
Aici intervine partea românească, pe care o ocolim de obicei. Biserica Ortodoxă Română rămâne în comuniune cu Biserica Ortodoxă Rusă. Cel mai dur lucru spus public de la București a venit de la purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, care l-a numit pe Kirill „demisionar din punct de vedere moral și creștin prin complicitatea cu politicul asasin”. O declarație, nu o decizie.
Iar între cele două biserici e o dispută care nu ține de Ucraina, ci de noi. Moscova consideră Republica Moldova teritoriul ei canonic. Preoții basarabeni care trec de la Mitropolia Moldovei, aflată sub Moscova, la Mitropolia Basarabiei, care ține de Patriarhia Română, sunt sancționați. Sinodul rus a numit deciziile Sinodului român „atacuri necanonice”. Cu alte cuvinte, patriarhul pe care mulți români îl apără pe internet consideră că are drepturi peste preoții români de peste Prut.
Dintre toate imaginile care circulă, cea cu preoții și racheta rămâne cea mai greu de dus. Nu pentru că ar fi șocantă — la mia de vizualizări, nimic nu mai e — ci pentru că nimeni nu s-a apucat s-o explice. Nici măcar biserica din care fac parte preoții aceia, deși a scris o dată, cu mâna ei, că rânduiala asta n-are legătură cu tradiția ortodoxă.
Mihai Răzvan ROTARU
Imagine ilustrativă, generată cu AI după o fotografie reală.
👉 Vrem să auzim și părerea ta! Ce crezi despre tema abordată? Ai trecut prin ceva asemănător? Participă la discuție în comentarii sau scrie-ne.
📬 Dacă ai idei de subiecte, informații din comunitatea ta sau materiale video ori fotografii care merită văzute, trimite-le pe adresa redactia.voxup@gmail.com. Suntem aici să ascultăm și să documentăm împreună.
Whatsapp