De ce pune statul bețe în roate investitorilor de pe litoral

Chiria pe sectorul de plajă este anul acesta de zece ori mai mare decât anul trecut. Unele autorizații de construire au ieșit pe 8 iunie, la două săptămâni după ce sezonul începuse. Sunt operatori care nici acum n-au reușit să semneze contractul de curent. Iar în iulie, în plin sezon, pe litoral s-a demolat.

Am mers pe jos prin Mamaia Nord cu Mirela Matichescu, deputat PSD de Constanța și antreprenor le litoral, ca să vedem de ce arată sezonul așa.

„Statul este un asociat pe cel puțin 48%”

„În realitate, statul este un asociat pe cel puțin 48% din cifra de afaceri cu orice agent economic”, spune Mirela Matichescu. Taxe, impozite, contribuții pentru fiecare angajat — jumătate din ce produce o firmă se duce, într-o formă sau alta, la buget.

Întrebarea pe care o pune imediat după, e cea care ține tot interviul: „Nu știu de ce statul nu poate să se comporte cu agentul economic ca și cu un partener.”

E o poziție incomodă, iar interlocutoarea noastră o asumă din primele minute: vorbește „și în calitate de parlamentar, și în calitate de om implicat în mediul de afaceri”. Mai târziu revine, ca să nu rămână neclar de partea cui e: „Aici eu nu port steagul neapărat al lor. Eu port steagul economiei și al eficienței colectării la bugetul statului.”

De ce s-au scumpit șezlongurile

Pe litoral, discuția publică se referă mereu la prețuri, iar vara asta nu a făcut excepție. Turiștii îi înjură pe operatori și spun că sunt lacomi.

Dar uneori cei care comentează nu văd tot tabloul.

„Prețurile care sunt la șezlonguri, la servicii, sunt rezultatul faptului că astăzi chiria pe sectorul de plajă este de zece ori mai mare decât a fost anul trecut.”

Și adaugă ceva ce se aude rar de la un politician: că starea asta de tensiune între client și cel care vinde nu e accidentală. „Tot timpul s-a reușit, din păcate, să se creeze această stare de ură între consumator și producător, între client și vânzător”, spune, „nerealizând lumea că, de fapt, antreprenorul este cel care susține economia, oferă locuri de muncă, oferă surse de venit în bugetul statului — surse care se duc unde? În școli, în spitale.”

Două plaje, la câțiva metri una de alta

Partea cea mai grea a interviului nu e o cifră, e comparația dintre o plajă privată și una publică.

Întâi intrăm pe plaja unui operator privat. „O plajă pe care nu cred că o întâlnim mai jos de 500 de euro în Europa”, spune. „Uitați-vă cât e de frumos, cât de bine arată. Uitați-vă că sunt dușuri, toalete — pe care toți operatorii economici care au închiriat sectoare de plajă le au astăzi în Mamaia Nord. Cei care au obținut autorizațiile de construcție.”

Apoi trecem pe o plajă administrată de Ministerul Mediului, prin Apele Române. Sunt sute de oameni pe ea.

„Dacă pe operatorii economici îi obligi și nu le dai autorizația de funcționare dacă nu au toalete — uitați-vă, pe această plajă unde sunt sute de oameni: nu există apă, nu există toaletă, nu există condiții minime de igienă.”

Întrebată direct dacă asta înseamnă că statul cere de la privați exact ce el nu face pe propriile plaje, răspunde din două cuvinte: „Nu oferă.”

Soluția, spune ea, nu era nici scumpă, nici complicată: pentru amenajarea unei toalete „era nevoie de o simplă cerere către primăria Năvodari pentru autorizarea amplasării” — și, adaugă, „cred că în două săptămâni le avea”. Acordul pentru amplasare vine tot de la Apele Române.

Hârtiile care mănâncă sezonul

Construcțiile de pe plajă sunt provizorii. La încetarea contractului se dezafectează — s-a întâmplat și iarna trecută, spune ea, când toate au fost demolate după terminarea contractelor.

Numai că actele cerute sunt ca la o construcție permanentă: „Astăzi, să ceri pentru o construcție provizorie autorizație de construire cu avize ca pentru un bloc de zece etaje care rămâne permanent — e aberant.”

Enumerarea avizelor spune restul: Enel, Raja, Statul Major, Ministerul Mediului — care organizase el însuși licitația și de la care „a trebuit să așteptăm minim o lună de zile” — și Ministerul Turismului, care, susține ea, „nu avea procedură pentru autorizarea construcțiilor provizorii pe plajă”. Acolo, spune, s-a mai pierdut „o lună și ceva, numai până și-au dat seama cum trebuie să dea acest aviz”.

Rezultatul: unele autorizații de construire au ieșit pe 8 iunie. După ele urmează autorizația de funcționare, care nu se poate obține decât după ce construcția e ridicată, iar abia apoi contractele de utilități. „Sunt oameni care nici acum nu au reușit să facă contractul cu Enel.”

„Ce s-a schimbat anul ăsta, în afară de ministru?”

În iulie, în plin sezon, s-a demolat. Ea invocă legea, care spune că „oricum nu ai voie să faci lucrări care să afecteze circulația turistică, pe plajă, pe zonele de promenadă”.

Acordul de la Apele Române, precizează, „acești operatori economici l-au primit de altfel în fiecare an”. De aici întrebarea pe care o pune și care a rămas fără răspuns public: „Ce s-a schimbat anul ăsta, în afară de ministru?”

Ce ar fi făcut ea, dacă ar fi fost ministru, o spune fără ocolișuri: „Eu aș veni în plin sezon estival să-i felicit pentru câte locuri de muncă au asigurat în ultimii cincisprezece ani de activitate. Nicidecum să vin să-i desființez. Nu ăsta este rolul unui ministru.”

Iar despre licitațiile pentru sectoarele de plajă pune întrebarea de buget, nu pe cea de imagine: „Când scoți și desființezi și lași suprafețele de plajă libere — ce pui în loc?”. La bugetul de stat, argumentează, orice măsură care taie o sursă de venit trebuie să vină cu alta la schimb.

Spania: cincisprezece ani fără niciun control

Comparația pe care o propune singură e cu Spania, unde spune că a văzut o activitate similară care „nu a avut control în ultimii cincisprezece ani, absolut deloc”, la un sezon de minim opt luni. Acolo, când apare o sesizare, instituția verifică întâi dacă stă în picioare, iar primul pas e un telefon către administrator: „Vedeți că aveți o sesizare, este așa, încercați să o remediați.” Controlul, spune, „se desfășoară în modul soft, adică în modul de prevenție”.

În România, descrie exact reversul: „Agenții economici tremură când intră organul de control.” Și continuă: „În loc să îi primești și să intre cu partea de conciliere, cu sfătuire, cu verificare — ei intră întotdeauna pe picior de forță. Nu e ok.”

Cifra pe care o dă e ușor de verificat de oricine are un registru de control în față: „Dacă vă uitați în registrul de control, cred că fiecare din ei a avut minim cinci controale. Minim. ANPC, DSV, DSP, ANAF — fără să vorbim de ITM, de turism, de toate instituțiile care îți vin în control”.

Voucherele: un leu dat înapoi cu doi

Capitolul la care revine cel mai des sunt voucherele de vacanță, pe care le numește „cel mai important motor de menținere a turismului”, azi pierdut.

Argumentul ei nu e doar social, e fiscal: „Un leu investit în voucherul de vacanță a întors înapoi în bugetul statului între 1,8 și 2,4 lei.” Adică, spune, au fost o investiție, „nicidecum o cheltuială din partea guvernului”.

De ce nu mai există voucherele? „USR-ul nu acceptă sub nicio formă vouchere de vacanță.” Argumentul pe care l-a auzit — că voucherele ar fi scăzut investițiile în turism, pentru că hotelierii își așteptau clienții fără să mai investească — îl consideră greșit din construcție: „Atunci când cererea e crescută pentru cazări, pentru orice, crește și calitatea serviciilor.”

A depus un proiect, spune, aflat la Senat: agenții economici care pot redirecționa 20% din impozitul pe profit către ONG-uri să poată redirecționa și către voucherele de vacanță.

Ce mai rămâne dintr-o stațiune fără restaurante

O altă interdicție îi pare la fel de scumpă: cea de a amplasa restaurante pe plajă. „S-a dorit ca în această zonă să nu mai existe restaurante pe plajă — ceea ce este extrem de distructiv pentru economie.”

„Ce poate să ofere litoralul românesc în afară de distracție și terase pe malul mării?” În Bulgaria, spune, „n-ai numai plajă, ai zona de munte, ai foarte multe atracții. Cum e în Grecia.” Aici mai e Delta, „pe care nici pe aceea nu putem să o exploatăm foarte bine”.

Iar raportul dintre capacitatea de cazare și locurile unde poți mânca îi pare, oricum, deja rupt: „La câte locuri de cazare sunt în stațiune, nu găsim nici o treime la restaurante.”

„Muntele de bani”

Când i se spune că motivul pentru care unii nu vor să demoleze e că afacerea „le produce un munte de bani”, răspunsul ei mută discuția spre unde ajung banii aceia: „Acel munte de bani este împărțit între bugetul statului, bugetul angajaților și cheltuielile de funcționare.”

De aici concluzia: „Când un antreprenor face mulți bani, să se bucure orice reprezentant al instituțiilor statului — pentru că acei bani se vor întoarce în bugetul statului.”

Ce ar fi trebuit să facă un ministru

Despre episodul cu țeava descoperită de ministra Mediului, ea descrie procedura pe care ar fi urmat-o: „Ca ministru, atunci când ai găsit o țeavă — că este sau că nu este ilegală — trebuia să te duci la agenția de mediu, să ceri solicitările, să vezi ce este cu această țeavă.” Și dacă era o neregulă, „să rezolvi problema și să ieși pe post să spui: dragi români, uitați ce am găsit pe litoralul românesc, uitați cum am rezolvat problema și veniți cu toată încrederea, pentru că litoralul românesc e sigur”.

Întrebată dacă, în felul în care s-a comunicat, s-a făcut un deserviciu litoralului, răspunde într-un cuvânt: „Logic.”

„Categoric se poate revitaliza”

La întrebarea dacă litoralul e pe ducă, răspunsul vine fără ezitare: „Categoric se poate revitaliza.”

Condiția pe care o pune e una singură și se repetă în tot interviul: „Dacă privații, antreprenorii, ar fi lăsați în pace și nu s-ar mai băga lumea peste ei să le îngrădească activitatea și viziunea.”

„Eu am încredere că antreprenorii vor dezvolta foarte bine zona”, spune, „cu condiția să fie, dacă nu sprijiniți, măcar lăsați în pace și să nu mai fie îngrădiți.” Iar ca soluție de sistem indică parteneriatul public-privat: „Există legea, nu s-a aplicat. Eu cred că asta ar fi soluția, mai ales pentru zona turistică de litoral.”

Mihai Răzvan ROTARU

Ați fost pe litoralul românesc în vara asta? Scrieți-ne ce ați găsit acolo, în comentarii sau la redactia.voxup@gmail.com.