Notă pe credință. Cum a ajuns ora de Religie să dezbine societatea românească.

Un copil de clasa I ar putea lua notă mai mică la Religie nu fiindcă n-a învățat lecția, ci fiindcă familia nu l-a dus duminica la biserică. Sună absurd, dar e scris — negru pe alb — într-un document pe care Ministerul Educației l-a pus în dezbatere publică.

E vorba de standardele naționale de evaluare, care ar urma să se aplice din anul școlar 2026–2027. Pentru Religie, printre reperele de notare apar participarea elevului la slujbe și „experiențele religioase personale”. Un descriptor cere chiar să fie evaluat felul în care copilul „Îl poartă pe Dumnezeu în minte și în suflet în fiecare zi”.

Aici pornește scandalul. O analiză Edupedu arată că singurele standarde publicate sunt construite exclusiv pe religia ortodoxă și mută accentul de la ce înveți la școală spre ce crezi și cât practici acasă — transformând evaluarea într-un instrument de validare a credinței.

Vocile critice s-au adunat repede. Cătălin Raiu, vicepreședinte CNCD, avertizează că apar situații de discriminare — un copil pe care părinții nu-l pot duce la biserică pleacă din start cu un handicap. Expertul Șerban Iosifescu e categoric: „Nu poți condiționa rezultatele unei evaluări într-o școală laică de participarea la ceremonii religioase. La slujbă nu înveți despre religie, ci ești obligat s-o practici.” ASUR cere rescrierea standardelor. Iar precedentul există: în 2018, CNCD a decis că e discriminare ca nota la Religie să intre în media generală.

Repede, disputa a devenit politică — dreapta suveranistă contra stângii progresiste — și a ajuns până în Parlament. Deputata USR Corina Atanasiu a mers cel mai departe: a chemat părinții să nu-și mai înscrie copiii la Religie, spunând că disciplina „a devenit inutilă”. De la AUR au sărit mai mulți. Deputatul Mihail Neamțu, președintele Comisiei de Cultură, a întors acuzația — inutilă nu e ora de Religie, ci „politica progresistă” a USR; pentru el, Religia e „o disciplină constituțională care transmite tezaurul credinței ortodoxe, al moralei și culturii”. Iar deputatul Fabian Radu a mers și mai dur, numind apelul USR „o formă de incitare la ură și boicot împotriva religiei” și cerând ca legea despre mesajele de ură „să fie aplicată în mod egal” tuturor — inclusiv celor din USR.

Pe același pol, Patriarhia Română a numit apelul USR „un atac suburban la adresa credinței, a Bisericii, a credincioșilor și a sfinților”. Semn că tema rupe taberele și pe dinăuntru: chiar în USR, deputatul Iulian Lorinz și-a contrazis public colega — ora de Religie „să rămână opțională, alegerea fiecărui părinte”.

La Constanța, senatorul PNL Silviu-Iulian Coșa a trimis observații la minister și o sesizare la CNCD, invocând Constituția și legile care interzic prozelitismul în școli. Și aici apare un unghi pe care Bucureștiul îl uită ușor: Dobrogea. Într-o regiune unde, lângă biserici, stau geamii și copiii cresc în mai multe confesiuni, un standard croit pe un singur cult îi lasă pe ceilalți fără repere proprii de notare. Ce notă ia la „Religie” un copil musulman, evaluat după cât de des merge la slujba ortodoxă?

Deocamdată sunt doar standarde în consultare — pot fi schimbate până pe 23 iulie, pe baza propunerilor trimise la minister. Dar întrebarea de fond rămâne și după ce se închide dezbaterea: are voie statul să dea notă pe cât de credincios e un copil? Sau credința e, cum spun criticii, o chestiune între om și Dumnezeu — care n-are ce căuta în catalog?

Mihai Răzvan ROTARU

👉 Vrem să auzim și părerea ta! Ce crezi despre tema abordată? Ora de Religie ar trebui să rămână, să dispară sau să se schimbe? Participă la discuție în comentarii sau scrie-ne.

📬 Dacă ai idei de subiecte, informații din comunitatea ta sau materiale video ori fotografii care merită văzute, trimite-le pe adresa redactia.voxup@gmail.com. Suntem aici să ascultăm și să documentăm împreună.