Un bărbat de aproximativ 50 de ani stă întins pe masa din Laboratorul de Angiografie al Spitalului Județean Constanța. Artera inimii lui e atât de îngustată, încât sângele „mai trece prin 0,01%”. Dacă ar fi ajuns cu o jumătate de oră mai târziu, ar fi venit cu infarct. Acum, când află cât de grav e, refuză orice intervenție.
Medicul care trebuie să-l convingă este Adnan Mustafa, cardiolog intervenționist. El coordonează laboratorul încă de la prima intervenție, din iulie 2025. Este și consilier județean PNL, unul dintre cei 36 de oameni care votează bugetul și deciziile Consiliului Județean Constanța. L-am întâlnit chiar în ziua aceea, la câțiva pași de masa pe care se luptă pentru inima pacienților săi.
Consilierii județeni, la locul lor de muncă
Interviul face parte din seria VOX UP cu consilierii județeni din Constanța. Pentru cei mai mulți dintre noi, oamenii care decid pentru județ sunt doar nume pe o listă. De aceea îi căutăm acolo unde știu cel mai bine despre ce vorbesc: la locul lor de muncă. Patronul vorbește despre turism și forța de muncă, medicul despre spital și sănătatea oamenilor. Pornim de la meseria fiecăruia, ajungem la problemele mari cu care se confruntă zilnic și abia apoi la politică: de ce au intrat în politică, dacă votează cum cere partidul sau cum le spune conștiința, ce cred despre banii din politică și despre dezbinarea dintre români.
Laboratorul în care l-am filmat este locul din spital în care se tratează infarctul miocardic acut și preinfarctul. Aparatul se numește angiograf, iar cu ajutorul lui medicii văd, verifică și tratează vasele inimii. În nouă cazuri din zece intră prin artera de la mână, iar substanța de contrast le arată pe ecran ce se întâmplă în interiorul vasului.
„Mai întâi ești psiholog”
Medicul spune că nu poate trata pe nimeni împotriva voinței lui. A oprit procedura, a sunat-o pe soția pacientului și i-a explicat situația. Ea i-a spus să facă tot ce trebuie. Decizia rămânea însă a omului de pe masă. L-a liniștit, i-a arătat pe ecran vasul strangulat, iar pacientul a acceptat. Au pus două stenturi, câte unul pe fiecare vas, iar omul a rămas stabil, în grija colegilor de pe secție. „Mai întâi ești psiholog și după ești medicul”, spune Adnan Mustafa.
Crede că un robot ar greși poate mai puțin decât un medic, dar n-ar face față omului. Unii pacienți stau liniștiți pe masă, alții sar de pe ea la prima atingere. „Medicina nu e matematică, pacientul nu e standard”, spune el. Inteligența artificială trebuie trecută mereu printr-un filtru uman.
O țară fără prevenție
România este a doua în Uniunea Europeană, după Bulgaria, la decesele din cauze cardiovasculare. Adnan Mustafa pune asta, în primul rând, pe seama infrastructurii: chiar și cine ar vrea să prevină îmbolnăvirea nu are întotdeauna acces la serviciile medicale de care are nevoie. Abia apoi vine lipsa educației sanitare, despre care spune că trebuie să înceapă din școală și să fie reluată constant.
Numește pe rând factorii de risc pe care îi putem schimba: colesterolul, al cărui nivel îl afli dintr-o analiză simplă, fumatul, sedentarismul care vine la pachet cu obezitatea și alcoolul. Rareori e unul singur. De obicei se adună doi-trei. Peste ei se adaugă stresul, pe care societatea de azi ni-l dă „în exces”, prin dorința de a avea tot timpul pe cineva în stânga și în dreapta care să ne țină „într-o priză”.
Nu crede că oamenii au început să dea crezare influencerilor mai mult decât medicilor: cei care nu au încredere în specialiști existau și înainte. A întâlnit pacienți care își puneau bolile de inimă pe seama vaccinului anti-COVID, mai ales în primii ani. Răspunsul lui mută discuția de la vaccin la felul în care judecă orice tratament: pui în balanță beneficiul și riscul la care îl expui pe pacient.
20 de zile din 30
E chemat regulat noaptea. Dacă un coleg din altă parte face trei-cinci gărzi pe lună de la domiciliu, el a avut perioade în care trebuia să fie disponibil 20 de zile din 30, din cauza lipsei de personal. Iar telefonul nu sună doar când e de gardă: îl sună și pacienți care i-au aflat numărul. „Nu e corect pentru tine ca om, dar o facem.”
În Franța, unde a lucrat, pacientul nu avea numărul medicului. Programarea se făcea prin policlinica spitalului.
De la Constanța la Paris
A ajuns în Franța ca student, în anul al patrulea, printr-un schimb Erasmus la Marsilia, chiar în anul de cardiologie. După primele luni de rezidențiat la Constanța, a plecat din nou: șase luni s-au făcut un an, un an s-a făcut doi, iar doi, aproape trei. Spune că, din cauza familiei, nu s-a gândit niciodată să rămână acolo, nici ca student, nici ca rezident.
Despre stat și privat spune că, în cazul lui, lucrurile nu se amestecă: face consultații și în privat, dar infarctul nu poate fi tratat decât în spital. Crede că diferența dintre cele două sisteme ar fi cel mult de volum, nu de calitate a actului medical.
De ce politică
A intrat în politică pentru că a ajuns la concluzia că, într-un spital de stat, nu poți schimba lucrurile din afară, oricât le-ai explica celor care decid. „Am realizat că nu se poate întâmpla dacă nu te implici direct.” Dă ca exemplu chiar laboratorul: crede că ar fi fost mai greu de înființat fără consilierul județean care știa ce îi trebuie spitalului.
A intrat în echipa președintelui Consiliului Județean, Florin Mitroi, prin consilierul județean Ioan Picu, pe care îl cunoștea. Întrebat dacă în Consiliu se votează cum zice partidul sau cum zice conștiința, vorbește despre echipa lui: proiectele sunt stabilite împreună, deci e „mai simplu”. Pentru ceilalți nu se poate pronunța.
Recunoaște că s-a gândit mult înainte să accepte, tocmai din cauza imaginii proaste a politicienilor. A pus în balanță beneficiile și riscurile, ca la un pacient.
„Manager? Nu.”
Întrebat dacă s-ar vedea într-o zi la conducerea spitalului sau la Ministerul Sănătății, spune că „niciodată să nu spui niciodată”, dar acum răspunsul e nu. Acolo s-ar îndepărta de meserie, iar în politică te simți vulnerabil: nu decizi tu dacă rămâi. Profesia, în schimb, n-are cine să ți-o ia.
Cea mai mare mulțumire nu e un „mi-ați salvat viața”. E pacientul care revine la el când are iar nevoie.
Diagnosticul
La final l-am întrebat ce diagnostic i-ar pune României, dacă ar intra în laborator și s-ar așeza pe masă. Vasele inimii, spune el, sunt infiltrate aterosclerotic, difuz, dar nu atât cât să fie nevoie de un stent. Au însă plăci vulnerabile, care în perioada următoare pot evolua spre un eveniment major, de tipul infarctului. Recomandarea: prevenție dusă la extrem. Ce s-a stricat deja nu se mai poate schimba, dar măcar putem opri ce ne face rău azi.
Interviul integral îl puteți urmări mai sus.
Mihai Răzvan ROTARU
👉 Vrem să auzim și părerea ta! Ce diagnostic i-ai pune tu sistemului de sănătate din România? Participă la discuție în comentarii sau scrie-ne.
