În țara în care mulți români au crezut că francezii vin să ne fure apa din Barajul Vidraru — ba chiar și aurul de pe fundul lacului — a apărut o lege care apără apele de cei care le otrăvesc sau le fură. Dar și pe asta am întors-o pe dos în câteva zile.
Proiectul, pus în dezbatere publică de Ministerul Mediului pe 18 iunie, transpune o directivă europeană despre infracțiunile de mediu. Pedepsește poluarea gravă, distrugerea ecosistemelor și exploatarea ilegală a resurselor — adică pe cel care seacă un râu ca să facă profit sau varsă otravă în pânza freatică. Exact genul de faptă pentru care, până acum, cei care au făcut-o s-au ales cu amenzi de râs.
Apoi a intervenit politica. Europarlamentarul Claudiu Târziu, crescut în pepiniera AUR și ajuns între timp șeful partidului ACT, a mințit publicul: a spus că legea îl bagă zece ani la închisoare pe omul care își sapă o fântână în propria curte. Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, l-a contrazis în aceeași zi: „Nu se bagă la închisoare agricultorii.”
Prea târziu. În câteva zile, minciuna crescuse singură. Pe rețele se vorbea deja despre „prigoana fermierilor”, despre contoare montate pe fântâni, despre fântâni sigilate de la 1 august și despre pușcărie pentru cine strânge apă de ploaie. Cifra a urcat de la zece ani la douăzeci, pentru că așa se rostogolește un zvon: fiecare distribuire mai adaugă ceva.
Ce scrie, în realitate, în textul de lege? Că e infracțiune captarea ilegală de apă care produce „prejudicii semnificative stării ecologice a unui corp de apă sau rezervelor subterane”. Cu alte cuvinte, extracția industrială care usucă o pânză freatică, nu găleata scoasă din fântâna din curte.
Iar dreptul tău la apa aceea nu depinde de proiectul ăsta. E scris de aproape treizeci de ani în Legea apelor: apa pentru nevoile gospodărești — băut, gătit, spălat, udatul grădinii, adăpatul animalelor — e gratuită, nu cere niciun aviz și nu se taxează, atâta timp cât instalația nu depășește 0,2 litri pe secundă. Adică peste 17 metri cubi pe zi, de câteva ori mai mult decât consumă o gospodărie întreagă.
Rămâne cifra care a speriat pe toată lumea. Douăzeci de ani chiar apar în proiect, dar pentru cea mai gravă situație pe care o poate imagina un legiuitor: o faptă de mediu în urma căreia moare un om. Pentru asta, pedeapsa e comparabilă cu cea pentru omor — și greu de spus că e prea aspră.
Între timp, cearta s-a mutat în Guvern. Ministerul Agriculturii s-a delimitat public de proiect, spunând că nu a fost consultat înainte ca textul să ajungă în dezbatere și că fermierii riscă „sancțiuni disproporționate sau reguli neclare”. Așa că avem un proiect atacat din două părți: cu argumente, de un minister, și cu invenții, de pe Facebook.
Rezultatul e cel știut. O lege gândită împotriva celor care distrug apa țării a ajuns să fie înțeleasă ca o lege împotriva omului cu găleata la fântână. Iar cel care a aprins fitilul are mandat de europarlamentar și acces la textul legii pe care a descris-o greșit.
Tocmai de aceea întrebarea nu e dacă mergi la pușcărie pentru fântâna din curte — nu mergi. Întrebarea e alta: Târziu a mințit, sau n-a citit legea?
Mihai Răzvan ROTARU
👉 Vrem să auzim și părerea ta! Tu ai crezut varianta cu pușcăria pentru fântână? Spune-ți părerea în comentarii sau scrie-ne.
📬 Dacă ai idei de subiecte, informații din comunitatea ta sau materiale video ori fotografii care merită văzute, trimite-le pe adresa redactia.voxup@gmail.com. Suntem aici să ascultăm și să documentăm împreună.
Whatsapp