🔴 Baza Kogălniceanu, între scut și țintă – ce cred parlamentarii constănțeni

I-am întrebat pe parlamentarii de Constanța cum justifică o decizie cu miză militară directă pentru România și cum explică publicului riscurile care vin la pachet cu ea.

Răspunsurile lor arată două moduri radical diferite de a privi aceeași realitate: pentru unii, prezența militară americană înseamnă protecție și descurajare; pentru alții, ea poate transforma România într-o țintă.

Dincolo de formulele politice previzibile, rămâne întrebarea: spun aleșii tot adevărul despre costurile și pericolele unei asemenea decizii, mai ales în condițiile în care unii dintre ei invocă accesul limitat la informații sau caracterul neclar al documentației pe baza căreia li s-a cerut votul?

Votul de la București, miza directă pentru Constanța

Războiul nu i-a divizat doar pe români, ci și pe politicieni. La Constanța, unde baza de la Mihail Kogălniceanu transformă orice dezbatere despre securitate într-una locală, i-am întrebat pe parlamentarii județului cum au votat, dacă această decizie înseamnă că România este în război cu Iranul și dacă am putea deveni o țintă.

Din răspunsurile primite se vede repede linia politică. Parlamentarii PNL, PSD și USR care mi-au răspuns, au susținut decizia și au invocat aceleași două idei: România trebuie să rămână un aliat credibil, iar o prezență militară americană mai puternică descurajează atacurile, nu le provoacă. De partea cealaltă, AUR și deputatul independent Mădălin Făget au contestat nu atât alianța cu SUA, cât lipsa de claritate a documentației și felul în care s-a cerut votul.

Bogdan Huțucă: România trebuie să rămână un aliat loial

„Am votat pentru, așa cum au votat și colegii mei din Partidul Național Liberal. Argumentele pe care le-am avut în vedere țin de valorile constituționale, de alianțele și parteneriatele strategice pe care le are România și de interesul de securitate al poporului român. România trebuie să fie un aliat loial al partenerilor noștri din spațiul euro-atlantic.”

Pentru Huțucă, deputat PNL, discuția despre intrarea României în război cu Iranul este închisă din start: „Nu, România nu este în război cu Iranul, nu este o declarație de război, niciun militar român nu va participa la operațiile militare împotriva regimului dictatorial de la Teheran.”

El merge chiar mai departe și definește Iranul drept un adversar de lungă durată al Occidentului: „Putem spune însă altceva: în ultimii 47 de ani, Iranul a declarat război lumii occidentale. Au finanțat și organizat direct sau prin intermediul unor organizații teroriste pe care le susțin financiar și logistic mii de atentate în spațiul euro-atlantic.”

În logica sa, riscul pentru România este practic nul: „Teritoriul României este apărat de sisteme de tip Patriot dar și de avioane americane moderne de tip F35 care pot intercepta astfel de rachete de croazieră. Deci amenințarea nu există.”

Marian Crușoveanu: decizia ține de cooperare militară, nu de intrarea în conflict

Marian Crușoveanu, deputat PNL, își justifică votul în același registru strategic: „Am votat pentru, alături de majoritatea covârșitoare a Parlamentului – 274 de parlamentari. Votul a vizat staționarea temporară a unor echipamente defensive și consolidarea cooperării cu Statele Unite ale Americii, în cadrul angajamentelor asumate de România. Cel mai important argument este următorul: securitatea României se bazează pe alianțe solide și pe respectarea angajamentelor asumate.”

Și Crușoveanu respinge ideea că România ar fi intrat în război: „Nu! România nu este în război cu Iranul. Votul din Parlament nu a însemnat intrarea României într-un conflict, ci doar aprobarea staționării temporare a unor echipamente defensive și utilizarea infrastructurii militare în cadrul cooperării strategice cu Statele Unite ale Americii.”

În privința fricii publice, el avertizează: „Este important să nu alimentăm frica oamenilor cu interpretări exagerate. Decizia votată în Parlament ține de cooperare și prevenție, nu de intrarea României într-un război.”

Mirela Matichescu: NATO și parteneriatul cu SUA sunt argumentele votului

Mirela Matichescu, deputat PSD, a votat, la rândul ei, pentru: „Am votat în favoarea solicitării privind utilizarea aeroportului Mihail Kogălniceanu de către aviația Statelor Unite, deoarece această decizie se înscrie în cadrul angajamentelor strategice pe care România le are ca stat membru NATO și partener strategic al Statelor Unite.”

Și ea insistă că nu e vorba despre o intrare în război: „Această decizie nu înseamnă că România se află în război cu Iranul. România nu este parte într-un conflict militar cu acest stat.”

Despre riscuri, răspunsul ei este unul instituțional: „În ceea ce privește eventualele riscuri de securitate, instituțiile statului român monitorizează permanent evoluțiile din regiune și iau toate măsurile necesare pentru protejarea cetățenilor. Apartenența României la NATO reprezintă cea mai puternică garanție de securitate pentru țara noastră.”

Silviu Coșa: mai multă apărare înseamnă mai puțin risc

Silviu Coșa, senator PNL, plasează și el decizia în continuitatea cooperării militare deja existente: „Am votat da, deoarece utilizarea bazei aeriene de la Mihail Kogălniceanu de către aviația Statelor Unite se înscrie în cooperarea militară existentă și în angajamentele asumate de România în cadrul alianței nord-atlantice și al parteneriatului strategic cu SUA.”

Despre războiul cu Iranul, răspunsul lui este direct: „Această decizie nu înseamnă că România este în război cu Iran.”

Coșa merge pe ideea descurajării: „O capacitate de apărare mai puternică înseamnă descurajare, iar descurajarea reduce riscul unui atac.”

Iar concluzia lui este una dintre cele mai tranșante din toate răspunsurile primite: „În practică, probabilitatea ca România să fie vizată direct tinde spre zero, la fel ca înainte de votul Parlamentului.”

Remus Negoi: România nu putea refuza fără să-și slăbească credibilitatea

Senatorul USR Remus Negoi își explică votul prin credibilitatea strategică a României: „Am votat Pentru utilizarea bazelor militare din România de catre SUA, pentru că nu am fi parteneri credibili daca refuzăm astfel de solicitari.”

Și el respinge categoric ideea unui război cu Iranul: „Ro sub nicio forma nu este in razboi cu Iran. Iranul stia demult că multe țări sunt aliate cu SUA, inclusiv România, așa că nu s-ar fi așteptat să nu permitem utilizarea bazelor americane de pe teritoriul României.”

Despre riscuri, Negoi nu spune că ele nu există deloc, dar consideră că România nu este o țintă probabilă: „Riscuri mai mari sau mai mici există intotdeauna. Dar nu cred că se va întampla așa ceva în România.”

El adaugă însă și o precizare importantă: „Totusi, România nu participă direct în acest război, deci în teorie nu ar trebui să fim ținta teroriștilor. În practică, atenția este maximă.”

Cosmin Hristu: nu poți cere un vot pe informații incomplete

Cosmin Hristu, senator AUR, spune că nu a susținut solicitarea tocmai pentru că informațiile puse la dispoziția parlamentarilor nu l-au convins: „Am ales să nu susțin această solicitare pentru că vorbim despre o decizie care poate avea implicații importante pentru securitatea României și pentru viața cetățenilor români.”

Punctul central al criticii sale este lipsa de claritate: „Din păcate, doar un număr foarte mic de parlamentari a avut acces la documentul pus la dispoziție, iar acesta nu clarifica aspecte esențiale, precum natura exactă a operațiunilor, numărul de militari implicați sau durata prezenței acestora.”

Chiar și așa, Hristu nu spune că România a intrat automat în război: „Faptul că aliații pot utiliza facilități militare pe teritoriul României nu înseamnă automat intrarea țării noastre într-un conflict.”

Mădălin Făget: miza era prea mare pentru un document neclar

Mădălin Făget, deputat independent, a ales abținerea și o leagă atât de analiza documentelor, cât și de responsabilitatea locală pe care spune că o are față de constănțeni: „Am votat abținere, atât în plenul Parlamentului, cât și anterior, în ședința comună a Comisiilor pentru apărare ale Camerei Deputaților și Senatului.”

Făget susține că a văzut documentul clasificat, dar că acesta nu a fost suficient de bine fundamentat: „Am avut acces la documentul clasificat transmis Parlamentului și, în urma analizei mele, consider că acesta este neclar, incomplet și insuficient fundamentat, inclusiv din punct de vedere juridic.”

El aduce în discuție cel mai explicit argument local dintre toți parlamentarii care au răspuns: „Locuiesc în județul Constanța, la aproximativ 16 km de baza militară, iar comunitatea care m-a ales trăiește în proximitatea directă a acestei infrastructuri strategice.”

Și Făget respinge ideea că România ar fi intrat în război: „Decizia Parlamentului nu reprezintă o declarație de război și nu schimbă statutul României.”

Maria Cernat nu s-a obosit să răspundă personal și a trimis poziția partidului

În cazul deputatei POT Maria Cernat, situația este diferită și merită spusă ca atare. Nu am primit un răspuns personal la cele trei întrebări trimise, ci un comunicat de presă al partidului. Cu alte cuvinte, în locul unei asumări personale a votului sau a unei explicații directe despre ce le spune constănțenilor, a venit o poziție generică a POT, cu declarații ale președintei partidului, Ana Maria Gavrilă.

Comunicatul cere explicații de la președinte și de la CSAT și pune sub semnul întrebării procedura: „Întrebarea legitimă este: intră România într-un conflict militar, de vreme ce această decizie a fost adusă în Parlament?”, a declarat președinta POT, Anamaria Gavrilă.

În același text, partidul anunță: „POT nu va participa la votul din Parlament privind această solicitare, pe care îl consideră o procedură formală ce transferă responsabilitatea unor decizii strategice către Parlament, deși acestea aparțin Președintelui și CSAT;”

Mesajul este inactual (a fost conceput înainte de votul din Parlament) și nu aduce explicații personală în fața alegătorilor doamnei Cernat din județ.

Ceilalți parlamentari de Constanța au preferat să nu răspundă. Probabil că, pentru ei, nici subiectul nu e destul de important, nici publicul destul de important încât să se deranjeze să explice.

Ce le spun, de fapt, parlamentarii constănțenilor despre riscul de la Kogălniceanu

Un lucru este limpede: Niciunul dintre cei care au răspuns nu spune că România este, în prezent, în război cu Iranul. De aici încolo, însă, apar cele două tabere reale.

Prima tabără spune că baza de la Kogălniceanu este, tocmai prin importanța ei strategică și prin prezența americană, mai degrabă un scut decât o vulnerabilitate. A doua spune că, indiferent de parteneriatele României, statul nu avea voie să ceară un vot pe o documentație neclară într-o chestiune care privește direct securitatea oamenilor din județ.

De fapt, aici este și întrebarea care contează cel mai mult pentru Constanța: dacă baza de la Mihail Kogălniceanu înseamnă mai multă protecție sau un motiv suplimentar de îngrijorare. Iar răspunsurile primite de la parlamentarii județului arată că nici măcar între ei nu există aceeași definiție a riscului.

Pentru un județ care trăiește cu baza de la Kogălniceanu la câțiva kilometri distanță, asta este miza reală: nu ce slogan a produs fiecare partid, ci cât de onest și de clar își asumă fiecare parlamentar explicația dată propriilor alegători.

Mihai Răzvan ROTARU