🔴 De ce redeschiderea unei sinagogi a generat un val de ură și amenințări la adresa evreilor

Redeschiderea sinagogii din Constanța, după reabilitare, ar fi trebuit să rămână o veste despre memorie, patrimoniu și normalitate.

În realitate, știrea respectivă a fost întâmpinată pe Facebook cu un val de comentarii antisemite, insulte, amenințări. O agresivitate care n-avea legătură nici cu patrimoniul, nici cu orașul, nici cu oamenii care voiau pur și simplu să vadă clădirea readusă la viață.

De la reacțiile astea a pornit și discuția cu Sorin Lucian Ionescu, președintele Comunității Evreiești din Constanța, pentru a înțelege mai bine ce alimentează ura împotriva evreilor și de ce ea izbucnește ea cu atâta ferocitate acum.

„Nu m-am așteptat la un asemenea val de antisemitism, deși știu că el există”

Antisemitismul nu apare din senin. Nu izbucnește pentru că există o postare sau pentru că se redeschide o sinagogă. Ura față de evrei era deja acolo, iar postarea doar a scos-o în față, spune interlocutorul nostru.

Iar asta se vede mai ales în momentele de criză, când furia caută repede o țintă. De când a început războiul din Gaza, iar mai nou conflictul cu Iranul, spune el, reacțiile s-au înmulțit. Deși legătura dintre evreii din România și ce se întâmplă în Orientul Mijlociu este, în mod real, inexistentă.

Și totuși, vechiul reflex revine. Cineva trebuie făcut vinovat. Cineva trebuie pus la zid.

„Noi suntem cel mai la îndemână țap ispășitor de secole”

Asta face antisemitismul atât de greu de scos din societate. Nu se hrănește din realitate, ci din fantasme, clișee și resentimente vechi, gata oricând să fie reactivate. Cu atât mai absurd cu cât realitatea comunității evreiești din România e cu totul alta: puțini oameni, o comunitate mică, fără puterea imaginară pe care i-o atribuie teoriile conspirației.

În interviu apare și un alt lucru apăsător: sentimentul că legea există, dar nu apără întotdeauna. Sunt amintite vandalizări ale cimitirelor evreiești, dosare care au ajuns în instanță și care, spune el, n-au dus nicăieri. Nu doar ura în sine doare, ci și impresia că ea poate trece mai departe fără urmări.

Așa se instalează obișnuința. Insulta devine „opinie”, amenințarea devine doar „un simplu exces”. Antisemitismul e micșorat, împins în lateral, tratat ca ceva neplăcut, dar nu cu adevărat grav.

Nici când vine vorba despre soluții, Sorin Lucian Ionescu nu vorbește în formule liniștitoare. Nu crede că problema se va stinge pur și simplu odată cu schimbarea generațiilor. Nu vorbește despre o vindecare automată. Din contră. Spune că multe dintre aceste reflexe se transmit, de la unii la alții, din familie, din mediu, din felul în care oamenii învață să se uite la celălalt cu suspiciune.

De asta antisemitismul nu începe mereu spectaculos. De multe ori începe mic. Cu o vorbă. Cu un comentariu. Cu o batjocură spusă aproape din reflex. Cu ideea că evreul, străinul, celălalt poartă o vină care trebuie doar reactivată.

Iar când până și redeschiderea unei clădiri de patrimoniu ajunge să stârnească ură, devine greu să mai spui că vorbim despre excepții. Poate că vorbim, mai simplu și mai direct, despre ceva ce n-a dispărut niciodată cu adevărat.

👉 Vrem să auzim și părerea ta! Ce crezi despre tema abordată? Ce crezi despre evrei și antisemitism? Participă la discuție în comentarii sau scrie-ne.

📬 Dacă ai idei de subiecte, informații din comunitatea ta sau materiale video ori fotografii care merită văzute, trimite-le pe adresa redactia.voxup@gmail.com. Suntem aici să ascultăm și să documentăm împreună.