Un site specializat în justiție susține că dosarul de peste 600.000 de euro al lui Cristian Radu stă pe declarații, nu pe probe materiale. Prezentăm teoria ca atare — o lectură critică a acuzării, nu un verdict.
Pe 21 iunie 2026, Lumea Justiției a publicat un material semnat de George Tărâță care contestă, punct cu punct, modul în care a fost construit dosarul primarului suspendat al Mangaliei, Cristian Radu. Concluzia autorului, fără ocolișuri: un om a stat șapte luni în arest și a fost trimis în judecată pentru o mită de peste 600.000 de euro fără să existe, în relația directă cu el, vreun flagrant, vreo interceptare sau vreun cont în care banii să fi fost găsiți.
Redăm această teorie pentru că merită cunoscută, dar fără să o adoptăm: este punctul de vedere al unei publicații, nu o constatare a instanței. Până la o eventuală condamnare definitivă, Cristian Radu beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Despre ce dosar vorbim
DNA Constanța l-a trimis în judecată pe Cristian Radu (primar PNL al Mangaliei din 2012) în decembrie 2025, pentru luare de mită în formă continuată, spălare de bani și instigare. Potrivit rechizitoriului, în perioada 2022–2025 ar fi pretins și primit, direct și printr-un intermediar, în jur de 622.000 de euro, în legătură cu documente urbanistice și hotărâri de consiliu local. A fost reținut în august 2025, a petrecut circa șapte luni în arest preventiv, iar acum se află sub control judiciar, cu interdicția de a-și exercita funcția. Procesul pe fond are termen pe 7 iulie 2026.
Acesta este cadrul oficial. Ce urmează este lectura pe care o propune Lumea Justiției.
Ce susține teoria
În varianta publicației, nicio probă materială nu îl atinge direct pe primar. Acuzația s-ar sprijini pe declarațiile unor martori pe care autorul îi numește „denunțători interesați” — oameni prinși ei înșiși dând sau luând mită, care, după ce au dat declarații împotriva edilului, ar fi obținut clasare. Iar singura urmă concretă invocată ar fi niște linkuri către site-uri de haine, trimise de Radu pe WhatsApp unui apropiat.
Mai departe, materialul ridică o serie de contradicții factuale — partea cea mai solidă a textului, și cea care merită verificată în actele dosarului:
Flagrantul nu îl vizează pe primar. Punctul de plecare al anchetei ar fi flagrantul din 9 iulie 2024 asupra lui Dorinel Colgiu, directorul Goldterm, prins cu 60.000 de lei. Colgiu ar fi denunțat-o pe Radu abia trei luni mai târziu, din arest.
O problemă de calendar. Un martor, Adrian Stănică, ar fi declarat că ultima mită către Colgiu a fost dată la mijlocul lui iulie 2024 — adică după ce Colgiu era deja în arest.
Banii care s-au întors la martor. În cazul unei presupuse mite de 50.000 de euro pentru o construcție din Saturn, un penthouse vândut într-o tranzacție-cheie ar fi fost răscumpărat în martie 2026, cu exact aceeași sumă, de fiica unuia dintre martori. Întrebarea autorului: atunci cum a ajuns mita la primar?
Autorizații semnate după arestare. Mai multe autorizări pentru care s-ar fi dat presupusa mită ar fi fost emise în 2026, după ce Radu era deja arestat, și semnate de viceprimar.
Mită „dată” după ce serviciul fusese deja prestat. În cazul unui teren din port, cedarea ar fi avut loc la doi ani după obținerea autorizației pentru care, teoretic, ar fi fost dată.
Două surse care nu spun același lucru. Colgiu ar susține că banii se împărțeau „în trei”, Laurențiu Zamfir, fostul șef al Poliției Locale, că ajungeau „doar la primar”. Nu pot fi adevărate amândouă.
În final, autorul observă o asimetrie: dintre toți cei care au recunoscut că au dat sau luat mită, niciunul nu a fost trimis în judecată — clasări, disjungeri, o condamnare cu suspendare într-un alt dosar. Un singur om a stat șapte luni în arest: primarul.
Și cealaltă parte
Pentru echilibru, câteva lucruri trebuie spuse limpede.
Faptul că nu există probe materiale directe nu înseamnă, juridic, că „nu există probe”. Declarațiile martorilor sunt probe în sens procesual, iar rechizitoriul afirmă explicit că în cauză „există probe”. Diferența reală nu e între „probe” și „nicio probă”, ci între probe materiale și probe testimoniale — iar cât cântăresc cele din urmă va decide instanța, nu un titlu.
Apoi, judecătorii au menținut măsurile preventive luni de zile, ceea ce presupune că au considerat că există indicii suficiente. Când Curtea de Apel a renunțat în cele din urmă la arest, a invocat depășirea termenului rezonabil de detenție — nu absența probelor. Sunt două lucruri diferite, deși teoria tinde să le suprapună.
Nu în ultimul rând, Lumea Justiției are o linie editorială constant critică față de DNA; nu întâmplător materialul își începe argumentația prin trimitere la „perioada Kovesi”. Asta nu anulează întrebările pe care le pune — unele sunt legitime — dar cititorul trebuie să știe din ce unghi sunt puse.
Concluzia
Rămâne o întrebare onestă, pe care o lasă deschisă chiar și acuzarea: de ce, dintre toți cei implicați, doar primarul a ajuns în arest și pe banca acuzaților? Răspunsul, oricare ar fi el, ar trebui să vină din probe administrate în instanță, la termenul din 7 iulie, nu din titluri.
Până atunci, două lucruri pot fi adevărate în același timp: Cristian Radu este, prin lege, un om nevinovat — și dosarul lui are întrebări fără răspuns care merită puse.
👉 Vrem să auzim și părerea ta! Ce crezi despre tema abordată? Ai trecut prin ceva asemănător? Participă la discuție în comentarii sau scrie-ne.
📬 Dacă ai idei de subiecte, informații din comunitatea ta sau materiale video ori fotografii care merită văzute, trimite-le pe adresa redactia.voxup@gmail.com. Suntem aici să ascultăm și să documentăm împreună.
Sursa foto: Ziua de Constanța.
Whatsapp