„Teritoriile care urmează să fie retrocedate României, Ungariei și Poloniei”. Așa sună titlul sub care ActiveNews a publicat o hartă a Ucrainei împărțite între vecinii săi și Rusia.
Publicația spune că informația vine de la „o sursă neconfirmată”, care la rândul ei susține că „o sursă majoră de presă” ar fi obținut condițiile puse de Rusia pe masa negocierilor pentru pace.
Sursa majoră de presă nu este numită. Nu apare vreun document. Nu este citat niciun participant la negocieri.
Există doar un link către o postare de pe X, publicată de contul @fracant75.
Diferența dintre cele două formulări e mare. În titlu, teritoriile „urmează să fie retrocedate”. În text, avem o informație neconfirmată despre ceva ce Rusia „ar fi” propus.
Articolul se termină cu „Vom reveni”.
Până acum, publicația nu a revenit asupra subiectului.
Ce ar primi România
Harta este în italiană și poartă în colțul din dreapta jos sigla „WORLD TODAY”.
Polonia primește zonele Lviv, Luțk și Rivne. Ungaria primește Transcarpatia. România primește regiunea Cernăuți.
Partea cea mai mare a hărții nu este însă colorată în albastru, mov sau verde, ci în roșu.
Harkiv, Lugansk, Donețk, Dnipro, Zaporijjia, Herson, Mîkolaiv, Odesa și Crimeea formează ceea ce legenda hărții numește „Noua Rusie”.
Tot legenda spune direct care ar fi rezultatul: Ucraina ar rămâne fără acces la Marea Neagră.
Pentru România apare un detaliu și mai interesant.
Bugeacul, cu Ismail, Chilia și Cetatea Albă, nu este colorat în verde. Este roșu, pentru că întreaga regiune Odesa este trecută la „Noua Rusie”.
România ar primi, așadar, regiunea Cernăuți, dar Rusia ar ajunge până în apropierea brațului Chilia al Dunării.
Dintre cele trei țări cărora li se promit teritorii, România primește cel mai puțin.
Asta schimbă puțin imaginea cadoului.
O hartă cu „Luly”
Pe grafică, Lviv este scris „Luly”. Luțk devine „Luok”, iar Rivne apare ca „Piowa”.
Nu este prima dată când asemenea detalii apar pe hărți prezentate ca documente militare sau diplomatice.
În septembrie 2025 a circulat o altă hartă în care Ucraina apărea împărțită între Franța, Marea Britanie, Polonia, România și Ungaria. Povestea era că documentul fusese obținut de hackeri din statul-major francez.
Ministerul francez de Externe a confirmat că era un fals.
Printre indiciile folosite pentru demontarea lui se aflau tocmai greșelile de scriere: numele unei țări, un grad militar inexistent și numele deformat al unui general francez.
Harta care circulă acum nu apare însă din senin.
Povestea începe în 2022
Pe 28 iulie 2022, Dmitri Medvedev publica o hartă în care Ucraina era redusă aproape la regiunea Kiev, iar restul teritoriului era împărțit între Rusia, Polonia, Ungaria și România.
Fostul președinte rus susținea că una dintre variante ar fi fost realizată de „analiști occidentali”.
Nu prezenta însă nicio sursă.
Italian Digital Media Observatory a constatat în aceeași perioadă că grafica circula deja de mai mult timp și că nu era prima situație în care oficiali ruși vorbeau despre împărțirea Ucrainei atribuind ideea Occidentului, fără dovezi.
Bucureștiul a răspuns atunci fără prea mult loc de interpretare.
Ministerul Afacerilor Externe a numit atribuirea de teritorii ucrainene României „fantezistă” și a inclus asemenea mesaje în „instrumentarul de propagandă și dezinformare” al Rusiei.
În noiembrie același an, Vladimir Putin spunea că Polonia, România și Ungaria ar fi păstrat ideea unei „achiziții” de teritorii ucrainene.
România, Polonia și Ungaria au respins public afirmațiile.
MAE de la București a precizat că România nu are revendicări teritoriale asupra Ucrainei.
Putin spune ceva asemănător
Aici apare partea care nu trebuie confundată cu harta.
Vladimir Putin chiar a vorbit în 2026 despre teritorii din vestul Ucrainei.
La 26 iulie, președintele rus a spus că unele dintre ele ar fi fost oferite Ucrainei de Stalin în interiorul Uniunii Sovietice.
A urmat o frază mult mai directă:
„Ceea ce a aparținut Poloniei, Ungariei și României se va întoarce, în cele din urmă, din punct de vedere istoric, la locul său.”
Putin nu spune „Bucovina”. Nu prezintă o hartă. Nu spune că România ar fi acceptat așa ceva.
Dar declarația există.
La începutul lui septembrie, Anton Kobiakov, consilier al președintelui rus, reia ideea la Forumul Economic Oriental de la Vladivostok. Vorbește despre foste teritorii ale Ungariei, Poloniei și României aflate astăzi în Ucraina.
Două zile mai târziu apare articolul ActiveNews cu „harta negocierilor”.
Mesajul rusesc este, deci, real.
Transformarea lui într-un presupus document al negocierilor este altceva.
Ce se negocia în acele zile
Și negocierile erau reale.
Pe 5 septembrie, Steve Witkoff și Jared Kushner au discutat aproape trei ore cu Vladimir Putin la Kremlin.
A doua zi, cei doi au ajuns la Kiev pentru discuții cu Volodimir Zelenski și oficiali din Franța, Germania și Marea Britanie.
Rusia are, de altfel, condiții teritoriale formulate public.
Vrea recunoașterea Crimeei și a celor patru regiuni Donețk, Lugansk, Herson și Zaporijjia ca teritorii rusești și cere retragerea Ucrainei din Donbas.
Aici apare însă problema hărții.
În condițiile publice ale Moscovei nu apare cedarea unor teritorii către România, Ungaria sau Polonia.
Nu apare nici în variantele planului relatate de presa română, engleză sau ucraineană.
Nici Odesa nu apare printre teritoriile puse pe masa acelor negocieri.
Harta se așază, prin urmare, peste o realitate care există — negocierile — și adaugă ceva ce participanții nu au confirmat.
Tocmai amestecul acesta o face mai convingătoare decât dacă ar fi apărut într-o perioadă în care nu discuta nimeni despre pace.
România a spus deja „nu”
Mai este o parte care lipsește aproape întotdeauna din asemenea povești.
România și Ucraina au semnat în 1997, la Constanța, Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare.
Articolul 2 spune că frontiera existentă între cele două state este inviolabilă și că părțile se vor abține de la orice pretenție sau acțiune pentru acapararea teritoriului celeilalte.
Un al doilea tratat, semnat în 2003 la Cernăuți, spune expres că nu poate fi interpretat ca prevăzând schimbarea liniei frontierei de stat.
Nici poziția politică a României nu este ambiguă.
Bucureștiul a respins harta lui Medvedev în 2022.
A respins afirmațiile lui Putin despre revendicări teritoriale.
În august 2026, purtătorul de cuvânt al MAE, Andrei Țărnea, numea noi declarații venite din Rusia „propagandă stalinistă”.
Nu guvernului român trebuie, așadar, să-i placă harta pentru ca ea să funcționeze.
Este suficient să placă unei părți din public.
Trei țări, trei promisiuni
Pentru un polonez, pe hartă apare Lviv.
Pentru un ungur, Transcarpatia.
Pentru un român, Cernăuțiul.
Fiecare poate privi mai întâi spre bucata colorată care îi este oferită.
Restul hărții rămâne același.
Rusia ia sudul și estul Ucrainei, ajunge la Odesa și la Dunăre, iar Ucraina pierde Marea Neagră.
Mai este și un paradox simplu: Rusia promite teritorii pe care nu le controlează.
Nu controlează Cernăuțiul. Nu controlează Lvivul. Nu controlează Transcarpatia.
Rusia promite pielea „ursului” din… Ucraina.
Iar pentru România imaginea rămâne ciudată chiar și dacă o citești exact în termenii autorilor ei: primești Cernăuțiul, dar în schimb Rusia ajunge la Dunăre.
Poate că tocmai de aceea harta merită privită nu doar la bucata verde, ci până la capăt.
👉 Vrem să auzim și părerea ta! Tu cum privești o astfel de „ofertă”: ca pe o recuperare istorică sau ca pe o încercare de a schimba felul în care românii se raportează la Ucraina? Participă la discuție în comentarii sau scrie-ne.
📬 Dacă ai idei de subiecte, informații din comunitatea ta sau materiale video ori fotografii care merită văzute, trimite-le pe adresa redactia.voxup@gmail.com. Suntem aici să ascultăm și să documentăm împreună.
x
