Remus Negoi a intrat în politică în 2016, convins că numai din interior poate schimba ceva. Zece ani mai târziu, este senator USR de Constanța și președintele filialei județene.
Negoi mărturisește că la început a avut un soi de idealism, căci schimbarea Sistemului e mai grea decât credea.
Am inițiat o serie de interviuri cu cei 22 de parlamentari ai Dobrogei (Constanța și Tulcea), pentru că vream să vedem mai bine pe cine am trimis în Parlament.
Remus Negoi spune că momentul care l-a împins spre politică a venit după tragedia de la Colectiv și perioada guvernării tehnocrate. Atunci a văzut că „în unele părți se poate schimba ceva” și a ajuns la concluzia că „numai mergând acolo în interiorul fenomenului poți schimba”.
Experiența de după intrarea în politică o descrie prin întâlnirea cu „un zid al celor care își doreau cu totul altceva” și pentru care, spune el, „nu a contat sub nicio formă nici moralitatea, nici principiile, nici bunul simț”.
Dintre lucrurile care îl deranjează astăzi la politicieni, alege inconsecvența: să faci o promisiune și apoi, „a doua zi, a doua oră, al doilea minut”, să te schimbi la 180 de grade.
Când discuția ajunge la propriul partid și la acuzația de „corupții voștri”, venită dinspre PSD și AUR, răspunde fără să lase loc de interpretări: „Dacă ar exista vreun corupt în partidul nostru, în secunda doi zboară cu tot cu umbra pe care o are în partid.” Despre cazurile Clotilde Armand și Dominic Fritz, poziția lui este: „Nu, alea nu sunt cazuri de corupție.”
Când partidul decide
În Parlament, Negoi se ocupă de buget, IT și cultură. Ideea că fiecare parlamentar ar putea stăpâni toate domeniile i se pare nerealistă: „E absurd să te gândești că fiecare parlamentar se pricepe la toate.”
În domeniile lui, spune că proiectele sunt citite „din scoarță în scoarță”, inclusiv pentru că în texte foarte stufoase „se strecoară câte o șopârlă”. Dă exemplul legii prin care stuful din Deltă era transformat în pășune, despre care spune că USR a descoperit problema.
Dar chiar și după ce citește o lege și își formează propria opinie, votul nu îi aparține întotdeauna în întregime.
Recunoaște că a votat și altfel decât ar fi votat singur: „Da, s-a întâmplat.” Motivul a fost nevoia unui „semnal de unitate” al partidului.
Există însă o limită pe care spune că nu ar trece-o: „Principiile personale sunt totuși niște linii roșii pe care sub nicio formă nu le depășim.”
Aici se vede una dintre tensiunile mai puțin vizibile ale Parlamentului: între omul ales și partidul pe lista căruia a ajuns acolo.
Câtă putere ai când ajungi acolo
O altă diferență între politica văzută din afară și cea trăită din interior apare când vorbește despre putere.
Dă exemplul conducerii Romsilva. Oamenii întreabă de ce nu pot fi dați afară cei despre care el spune că „au furat, au prădat pădurile” și au încasat prime de pensionare de zeci de mii de euro.
Negoi spune că sistemul îi protejează: „S-au betonat, s-au încastrat atât de bine în sistemul ăsta, încât nu poți pur și simplu să-i dai afară.” Îi dai afară, te dau în judecată și se pot întoarce pe post.
De aici vine și una dintre deziluziile lui legate de justiție. În 2016–2017 credea că independența justiției trebuie apărată în fața atacurilor puterii conduse atunci de Liviu Dragnea. Astăzi spune că rezultatul nu este cel pe care îl aștepta: „Am căzut din lac în puț.”
Susține în continuare independența justiției, dar nu una în care „doar o mână de oameni de la vârful justiției” ajunge să decidă discreționar în interiorul sistemului.
Despre existența unor politicieni cu influență asupra șefilor justiției răspunde clar: „Da.”
Cât costă politica
Când vine vorba despre bani, Negoi spune mai întâi că a auzit că la alte partide funcțiile se cumpără, dar precizează că nu are dovezi.
Despre USR spune că prețul politicii este în primul rând timpul, sănătatea și „părul alb”.
În 2020, Negoi a contribuit cu 58.000 de lei la campania partidului, iar pentru candidatura la președinția Consiliului Județean Constanța s-a împrumutat cu aproximativ 60.000 de euro de la 14 persoane.
Senatorul ne-a explicat că banii investiți în campanie pot fi recuperați de la stat, dacă este trecut pragul și apoi restituiți celor care i-au împrumutat. Respinge însă ideea că locurile pe listă ar depinde de sumele aduse în campanie: „Pot să fiu lefter, să n-am niciun ban în buzunar, dacă reușesc să convingă oameni să mă împrumute, pot candia”.
Tot legat de bani, am vorbit și despre legea care le permite politicienilor să își ascundă averile. negoi e pentru transparență totală.
„Ești persoană publică și, vrei nu vrei, trebuie să fii expus în toată splendoarea ta.”
Scoaterea declarațiilor de avere și interese din spațiul public o numește „o mizerie de proporții”. Motivul: cât timp declarațiile puteau fi văzute, presa și publicul puteau urmări averile politicienilor și ale familiilor lor.
„De ce să ascunzi lucrurile acestea dacă tu nu ai nimic de ascuns?”
Cât de conservator poți fi în USR
Negoi nu se consideră nici conservator, nici „ultra-progresist”. Respinge eticheta de „neomarxiști” pusă USR și spune că progresul face parte din evoluția omenirii, „de la descoperirea focului până la inteligența artificială”.
Dar limitele apar și aici.
Susține parteneriatul civil inclusiv pentru persoanele de același sex, dar la căsătorie se oprește: „Noi nu avem încă nivelul acela de ultra-progresism în așa fel încât să adoptăm deocamdată aceste căsătorii.”
Acceptă chiar că în această reținere poate exista și intoleranță, apoi o leagă de tradiție și de rezistența la schimbare: „Ne gândim: parcă nu e bine, că așa scrie în Biblie.”
Religia în școală i se pare firească atât timp cât este opțională și sunt respectate toate religiile. Nu acceptă însă ca nota copilului să depindă de mersul la biserică: „Credința ține de intimitatea personală.”
În cazul educației sexuale, spune că generațiile anterioare au crescut fără asemenea discuții cu părinții și că „nu era bine deloc”.
Respinge însă ideea că educația sexuală ar însemna pornografie în școli sau încercarea de a transforma „copiii din băieți în fetițe”.
Suveranismul și Rusia
Negoi spune că are și lucruri cu care nu este de acord în raport cu Uniunea Europeană. Când trebuie să găsească însă o idee a suveraniștilor români pe care o împărtășește, se oprește: „Trebuie să mă gândesc bine.”
Nici patriotismul nu îl lasă unei singure tabere: „Tricolorul nu este apanajul suveraniștilor. Tricolorul este al nostru, al tuturor.”
Despre partidele pe care le numește „izolaționiste” spune că vede legături cu Rusia, dar face o distincție importantă: „Nu neapărat că sunt finanțați direct.”
Legăturile pe care spune că le vede sunt cu „doctrinele și ideile pe care le propagă Rusia”. Susține că unele mesaje sunt preluate din vechi tehnici de manipulare ale KGB și aplicate apoi în România.
Pentru el, aici se desparte suveranitatea de izolare: „A fi patriot, a fi suveranist nu înseamnă să pui gard de sârmă în jurul țării tale.”
După aproape zece ani de politică, omul care spune că a intrat în sistem cu naivitatea că îl poate schimba vorbește astăzi mai ales despre limitele pe care le-a găsit acolo. Dar spune că are și limitele lui: „linii roșii” peste care partidul nu îl poate împinge.
Mihai Răzvan ROTARU
👉 Cât din ceea ce votează un parlamentar ar trebui să țină de propriile convingeri și cât de decizia partidului?
📬 Dacă ai idei de subiecte, scrie-ne la redactia.voxup@gmail.com
Acesta este un demers jurnalistic de prezentare a politicienilor și a altor persoane publice și răspunde nevoii firești a cetățenilor de a ști cine sunt oamenii care îi reprezintă: ce au făcut înainte de a ajunge în funcție, ce fac în mandatul pe care îl exercită și cum sunt folosiți banii publici din care sunt plătiți.
Pentru realizarea articolului și a filmului au fost folosite surse publice.
Legea nr. 190/2018 prevede, la articolul 7, că prelucrarea datelor cu caracter personal în scop jurnalistic poate face excepție de la o parte dintre regulile GDPR, atât timp cât se păstrează echilibrul între dreptul la liberă exprimare și dreptul la protecția vieții private.
