Românii nu mai pot verifica online declarațiile de avere și de interese ale celor care ocupă funcții publice. După decizia Curții Constituționale din 2025, demnitarii și funcționarii publici continuă să își depună declarațiile, dar acestea nu mai sunt publicate pe site-urile instituțiilor și pe portalul Agenției Naționale de Integritate. ANI avertiza încă din 2025 că decizia anulează caracterul public al declarațiilor și lovește într-un mecanism esențial de prevenire a corupției.
- AUR: Donatorii ONG-urilor care influențează decizii publice trebuie să fie cunoscuți
- USR: Proiectul nu aduce transparență, ci intimidarea societății civile
- Bogdan Huțucă, PNL: ONG-urile sociale nu ar trebui obligate să își prezinte finanțatorii
- Marian Crușoveanu, PNL: Publicarea donatorilor nu trebuie să devină un obiectiv absolut
- Mirela Matichescu, PSD: Demnitarii trebuie controlați, dar nu expuși integral online
- Mădălin Făget: Nu este firesc ca transparența să scadă pentru puterea publică și să crească doar pentru societatea civilă
- Silviu Feodor: Transparență pentru demnitari, dar reguli proporționale pentru ONG-uri
- Aceeași întrebare, răspunsuri diferite
În același timp, Senatul a adoptat, pe 18 mai 2026, un proiect legislativ prin care asociațiile, fundațiile și federațiile ar urma să declare anual la ANAF toate veniturile și sursele de finanțare. Pentru donațiile mai mari de 5.000 de lei, proiectul prevede identificarea persoanelor fizice care au oferit banii. Informațiile ar urma să fie publicate pe site-ul ANAF, iar nerespectarea obligației poate duce la suspendarea activității organizației și, ulterior, la dizolvarea acesteia.
Diferența ridică o întrebare greu de ocolit: cum se face că transparența a devenit mai restrânsă în cazul celor care exercită puterea publică, gestionează bani publici și iau decizii în numele cetățenilor, dar ar putea deveni mai dură în cazul organizațiilor neguvernamentale și al oamenilor sau firmelor care aleg să le sprijine?
Miza nu este dacă ONG-urile trebuie să respecte legea sau să justifice modul în care folosesc banii. Ele au deja obligații contabile și fiscale și pot fi verificate de ANAF. Miza este dacă publicarea numelor donatorilor reprezintă un act legitim de transparență sau o măsură care poate descuraja finanțarea unor organizații ce ajută oameni vulnerabili, monitorizează instituțiile statului, semnalează abuzuri sau contestă decizii publice.
Vox Up le-a cerut parlamentarilor de Constanța să răspundă tocmai acestei contradicții: susțin revenirea declarațiilor de avere și de interese ale demnitarilor în spațiul public? Consideră normal ca donatorii ONG-urilor să fie făcuți publici? Și unde se termină transparența legitimă și începe presiunea asupra societății civile? Răspunsurile primite arată că, deși aproape toți recunosc importanța ONG-urilor într-o democrație, opiniile se despart atunci când discuția ajunge la cei care le finanțează.
AUR: Donatorii ONG-urilor care influențează decizii publice trebuie să fie cunoscuți
Nicolae Vlahu, senator AUR, este singurul dintre parlamentarii care au răspuns solicitării Vox Up care afirmă explicit că a susținut în Senat proiectul privind publicarea finanțărilor ONG-urilor.

Senatorul consideră că nu există o contradicție între revenirea la publicarea declarațiilor de avere ale demnitarilor și publicarea finanțărilor organizațiilor neguvernamentale. În opinia sa, transparența trebuie să îi privească atât pe cei care exercită puterea publică, cât și pe cei care influențează deciziile publice.
Parlamentarul AUR susține că obligația ar fi justificată mai ales în cazul organizațiilor care participă la dezbaterea publică, contestă proiecte considerate importante sau influențează politici publice.
„În ultimii ani au existat situații în care proiecte majore de infrastructură, energie sau dezvoltare au fost blocate ori întârziate prin acțiuni promovate de diferite organizații. În asemenea cazuri, publicul are dreptul să știe cine finanțează aceste organizații și dacă există interese în spatele unor astfel de demersuri”, afirmă senatorul AUR.
În privința pragului de la care donatorii persoane fizice ar urma să fie identificați public, Vlahu consideră că suma stabilită prin proiect nu este excesivă.
„Pragul de 5.000 de lei pentru persoanele fizice este o limită rezonabilă. Nu vorbim despre donații simbolice, ci despre finanțări care pot avea relevanță publică. Cine alege să finanțeze o organizație cu o sumă mai mare de 5.000 de lei își asumă și această formă de transparență, donația fiind un act unilateral de voință”, spune Nicolae Vlahu.
În același timp, senatorul AUR afirmă că susține revenirea la publicarea online a declarațiilor de avere și de interese ale demnitarilor și funcționarilor publici, cu protejarea informațiilor strict private.
„Cine exercită putere publică trebuie să fie transparent. Cine influențează decizia publică trebuie, la rândul său, să accepte un nivel rezonabil de transparență, iar aceasta nu este o măsură împotriva societății civile, ci o măsură pentru încredere, corectitudine și responsabilitate publică”, concluzionează parlamentarul AUR.
USR: Proiectul nu aduce transparență, ci intimidarea societății civile
La polul opus, Remus Negoi, senator USR, respinge categoric proiectul privind finanțarea ONG-urilor. El susține că organizațiile neguvernamentale au deja obligații fiscale și că noua reglementare ar urmări expunerea donatorilor și pedepsirea disproporționată a organizațiilor care nu respectă procedura.

„Nu susțin. Am argumentat că un astfel de proiect al AUR nu are nicio legătură cu transparența – dacă o organizație non-profit omite o obligație administrativă – depunerea unei declarații fiscale, alta decât cele pe care le depune în prezent, sancțiunea nu este o amendă. Este suspendarea automată a activității și apoi dizolvarea de drept”, a transmis senatorul USR.
Negoi critică în special faptul că proiectul ar permite publicarea identității donatorilor persoane fizice care oferă sume mai mari de 5.000 de lei. În opinia sa, riscurile nu se limitează la scăderea donațiilor, ci pot ajunge până la expunerea unor persoane care susțin organizații implicate în domenii periculoase.
„Nu numai că le vor descuraja, dar pot fi puse în pericol real, așa cum am dat exemplul de mai devreme – cazul ONG-urilor care luptă împotriva traficului de droguri sau de persoane”, afirmă Remus Negoi.
Senatorul USR consideră că societatea civilă nu trebuie tratată ca un actor suspect, mai ales în condițiile în care multe organizații au intervenit în domenii în care instituțiile publice nu au reușit să ofere soluții suficiente.
„ONG-urile sunt indispensabile într-o democrație. Gândiți-vă că, fără ONG-uri, cazuri pe care statul nu le putea gestiona ar fi rămas nerezolvate”, spune parlamentarul.
În ceea ce privește declarațiile de avere ale demnitarilor, Remus Negoi susține revenirea acestora în spațiul public și invocă o inițiativă legislativă depusă de USR.
„Absolut da. Cel mai puternic argument – noi de la USR am depus inițiativa legislativă de revenire la publicarea declarațiile de avere și interese”, a răspuns senatorul.
Bogdan Huțucă, PNL: ONG-urile sociale nu ar trebui obligate să își prezinte finanțatorii
Bogdan Huțucă, deputat PNL, introduce o diferențiere care poate deveni una dintre temele centrale ale dezbaterii: nu toate organizațiile neguvernamentale ar trebui tratate la fel.

Deputatul liberal consideră că ONG-urile care desfășoară activități sociale nu ar trebui obligate să își facă publice sursele de finanțare. În schimb, organizațiile care activează în domenii politice sau considerate strategice ar trebui, în opinia sa, să își declare finanțatorii.
„Cred că orice ONG care se ocupă cu chestiuni sociale, precum ajutorarea copiilor fără părinți, a bătrânilor, a câinilor, etc, nu trebuie să prezinte niciun fel de dovadă privind sursa de finanțare. În schimb, orice ONG care are activitate politică, care susține un partid sau o ideologie, sau orice ONG care activează în domenii considerate strategice, precum sectorul energetic sau zona de apărare națională, ei bine, acestea trebuie să-și prezinte sursele de finanțare”, a răspuns Bogdan Huțucă.
Parlamentarul oferă exemple legate de organizații care s-ar opune investițiilor în apărare sau în energie, susținând că publicul trebuie să poată afla dacă astfel de poziții sunt influențate de finanțări externe ori de interese economice.
Poziția ridică însă o altă întrebare: cine și după ce criterii stabilește momentul în care un ONG nu mai desfășoară pur și simplu activitate civică, ci intră într-o zonă în care finanțatorii săi trebuie expuși public?
În cazul declarațiilor de avere, deputatul PNL răspunde fără echivoc că acestea trebuie să fie accesibile publicului.
„Absolut. Cred că demnitarii trebuie să-și prezinte public declarația de avere și de interese, astfel încât oamenii / alegătorii să știe foarte clar dacă acea persoană apără interesele poporului sau ale unei facțiuni”, a transmis Bogdan Huțucă.
Marian Crușoveanu, PNL: Publicarea donatorilor nu trebuie să devină un obiectiv absolut
Marian Crușoveanu, deputat PNL, susține revenirea declarațiilor de avere și de interese ale demnitarilor în spațiul public online. În opinia sa, publicarea acestor documente este necesară pentru ca cetățenii să poată verifica integritatea celor aflați în funcții publice.

„Este bine venită revenirea la publicarea online a declarațiilor de avere și de interese pentru demnitari și funcționari publici”, a răspuns deputatul liberal.
Referitor la proiectul privind ONG-urile, Crușoveanu nu exprimă un sprijin explicit pentru forma adoptată de Senat. El spune că inițiativa deschide o dezbatere necesară despre transparență, dar avertizează că obligarea publicării finanțărilor poate produce efecte nedorite.
„Transparența este un principiu corect și necesar, însă rămâne întrebarea dacă obligarea publicării tuturor donațiilor și sponsorizărilor peste un anumit prag aduce un plus real de transparență sau generează doar sarcini administrative suplimentare pentru ONG-uri”, afirmă Marian Crușoveanu.
Deputatul PNL spune că trebuie evaluat inclusiv efectul asupra donațiilor private, în condițiile în care multe organizații funcționează cu resurse limitate.
„Este important ca publicarea datelor despre donatori să nu devină un obiectiv absolut, pentru a nu descuraja sprijinul pentru cauze de interes public sau implicarea în teme sensibile”, a transmis parlamentarul.
Mirela Matichescu, PSD: Demnitarii trebuie controlați, dar nu expuși integral online
Mirela Matichescu, deputat PSD, este parlamentarul care formulează cea mai rezervată poziție în privința revenirii declarațiilor de avere ale demnitarilor în spațiul public online.

Ea susține că declarațiile continuă să existe și să fie verificate de Agenția Națională de Integritate, chiar dacă nu mai sunt publicate online. Deputata PSD invocă riscul ca informațiile financiare publicate pe internet să afecteze viața privată și siguranța celor vizați.
„Faptul că declarațiile de avere nu mai sunt publicate online nu înseamnă că ele nu mai există sau că nu mai sunt verificate. Ele se depun în continuare la ANI și există instituții care au obligația să facă acest control”, afirmă Mirela Matichescu.
Deputata PSD susține că, în cazul ONG-urilor, transparența finanțărilor este justificată prin interesul public asociat donațiilor, sponsorizărilor sau fondurilor publice.
„La ONG-uri discuția e puțin diferită, pentru că acolo vorbim despre bani care intră într-o zonă de interes public, donații, sponsorizări, uneori chiar fonduri publice. Și atunci e firesc să existe un anumit nivel de transparență”, spune parlamentarul PSD.
Matichescu nu afirmă explicit că susține proiectul în forma adoptată de Senat, dar consideră normală transparența privind finanțarea ONG-urilor. În același timp, recunoaște că publicarea numelor donatorilor poate produce efecte negative.
„Da, cred că există acest risc. Sunt persoane sau companii care poate ar susține anumite cauze, dar se tem că vor fi atacate sau etichetate public dacă numele lor apare într-o listă”, a răspuns deputata, întrebată dacă expunerea donatorilor poate descuraja finanțarea unor organizații implicate în teme sensibile.
Mădălin Făget: Nu este firesc ca transparența să scadă pentru puterea publică și să crească doar pentru societatea civilă
Mădălin Făget, deputat independent, susține publicarea online a declarațiilor de avere și de interese ale demnitarilor și funcționarilor publici. El afirmă că transparența nu ar trebui să fie considerată o problemă de către cei care ocupă funcții publice.

„Eu am depus timp de 30 de ani declarații de avere și interese publice și nu am considerat niciodată că transparența este o problemă atunci când ocupi o funcție publică. Din contră, transparența oferă încredere cetățenilor”, a transmis deputatul.
Făget spune că nu i se pare firesc ca standardele de transparență să scadă pentru cei aflați în funcții publice și, în același timp, să crească exclusiv pentru societatea civilă.
În cazul ONG-urilor, deputatul independent susține ideea transparenței finanțărilor, mai ales atunci când este vorba despre sume mari sau despre organizații care influențează dezbaterea publică ori decizii politice. Totuși, el nu exprimă un sprijin fără rezerve pentru proiectul adoptat de Senat.
„Transparența nu trebuie să devină o formă de presiune administrativă sau politică asupra societății civile”, afirmă Mădălin Făget.
Deputatul recunoaște și riscul ca publicarea numelor donatorilor să afecteze finanțarea unor organizații implicate în cauze sensibile sau controversate.
Silviu Feodor: Transparență pentru demnitari, dar reguli proporționale pentru ONG-uri
Silviu Feodor, deputat al Comunității Rușilor Lipoveni din România, susține revenirea la publicarea declarațiilor de avere și de interese ale demnitarilor și funcționarilor publici, considerând că aceste informații contribuie la controlul public și la prevenirea conflictelor de interese.

„Da, consider că publicarea declarațiilor de avere și de interese este utilă și importantă pentru menținerea încrederii publice”, a transmis deputatul.
În ceea ce privește finanțarea ONG-urilor, Feodor nu spune că susține proiectul adoptat de Senat în forma sa actuală. El afirmă că transparența poate fi reglementată, dar numai dacă obligațiile sunt proporționale și nu pun presiune inutilă asupra societății civile.
„Cred că transparența privind finanțarea ONG-urilor poate fi discutată și reglementată într-un mod rezonabil, mai ales atunci când este vorba despre activități cu impact public. În același timp, este important ca eventualele obligații suplimentare să fie proporționale și să nu creeze dificultăți inutile sau presiuni asupra organizațiilor civice”, afirmă Silviu Feodor.
Deputatul recunoaște că publicarea numelor finanțatorilor poate reduce disponibilitatea oamenilor sau companiilor de a sprijini anumite cauze.
„Da, cred că există situații în care publicarea numelor donatorilor poate descuraja susținerea unor ONG-uri, mai ales în domenii sensibile sau intens dezbătute public”, a transmis parlamentarul.
Aceeași întrebare, răspunsuri diferite
Răspunsurile parlamentarilor arată că există un acord aproape general asupra rolului important pe care ONG-urile îl au într-o societate democratică. Aproape toți vorbesc despre organizații care sprijină persoane vulnerabile, completează lipsurile statului, apără drepturi sau semnalează abuzuri.
Diferențele apar atunci când discuția ajunge la publicarea celor care finanțează aceste organizații.
Nicolae Vlahu, senator AUR, susține fără echivoc proiectul și consideră justificată publicarea donatorilor care oferă peste 5.000 de lei. Remus Negoi, senator USR, respinge integral măsura și o descrie drept un instrument de intimidare a societății civile. Bogdan Huțucă, deputat PNL, propune o delimitare între ONG-urile sociale și cele implicate în domenii politice ori strategice. Ceilalți parlamentari care au răspuns acceptă, în diferite formule, ideea transparenței finanțării ONG-urilor, dar atrag atenția asupra riscului ca publicarea donatorilor să descurajeze sprijinul pentru cauze legitime.
În privința declarațiilor de avere și de interese ale demnitarilor, cei mai mulți dintre parlamentarii care au răspuns susțin revenirea publicării online. Poziția diferită este exprimată de Mirela Matichescu, deputat PSD, care pune accentul pe verificarea instituțională realizată de ANI și pe riscul expunerii datelor financiare în spațiul public.
Rămâne, astfel, întrebarea de la care a pornit acest demers: într-un stat democratic, cine trebuie supus mai întâi celui mai strict control public — oamenii care finanțează o organizație civică sau cei care exercită puterea și iau decizii în numele cetățenilor?
Vrem să auzim și părerea ta! Ce crezi despre tema abordată? Participă la discuție în comentarii sau scrie-ne.
📬 Dacă ai idei de subiecte, informații din comunitatea ta sau materiale video ori fotografii care merită văzute, trimite-le pe adresa redactia.voxup@gmail.com. Suntem aici să ascultăm și să documentăm împreună.
Mihai Răzvan ROTARU

